Anul 2020 a venit cu schimbări majore pe piața muncii, iar efectele se resimt și în prezent. Cea mai mare noutate pentru multe companii a fost munca de acasă, acest sistem de lucru venind cu avantaje și dezavantaje. În prezent, starea de alertă nu mai este în vigoare, așa că angajații au putut să revină la birou, în funcție de hotărârea angajatorului. Numărul contractelor de muncă active a avut o evoluție interesantă în ultimii doi ani.
2022, anul cu cele mai multe contracte active
Anul în care s-au înregistrat cele mai multe contracte active este chiar anul în curs, cu mai bine de 6,64 milioane de contracte. La final de 2021, numărul acestora era de 6.586.452, iar la sfârșitul lui 2020 de 6.461.266, mai puține decât în primele trei luni ale aceluiași an, când se înregistrau 6.501.163 contracte active.
Industriile care ocupă primele poziții în ceea ce privește numărul de contracte de muncă active înregistrate pe parcursul ultimilor doi ani sunt industria prelucrătoare, comerțul cu ridicata și amănuntul, repararea de autovehicule și motociclete, învățământul, construcțiile, transportul și depozitarea.
Odată cu ridicarea stării de alertă, a dispărut și obligativitatea muncii de acasă, începutul lui 2022 aducând din nou schimbări pe piața muncii, printr-o ușoară revenire la vechiul sistem de lucru. Chiar dacă nu mai au obligația de a ține angajații în telemuncă, companiile au posibilitatea de a îi menține pe o parte dintre aceștia în sistemul de telemuncă.
Joburile remote au crescut cu 155% în martie
În raport cu luna februarie, joburile remote au crescut cu 155%, potrivit eJobs. Acest lucru înseamnă că joburile din categoria remote au ajuns să reprezinte 12% din oferta totală de joburi. Înainte de pandemie, procentul pe care ofertele de muncă din această categorie îl reprezentau din oferta totală era mai mic de 1%, iar în perioada pandemiei 6% din total.
Făcând o radiografie a evoluției contractelor de muncă din ultimii doi ani și până în prezent, se pare că cele mai multe contracte de telemuncă au fost în primele trei luni din 2022, mai precis în martie, conform datelor de la Ministerul Muncii. Dacă la început de 2020 numărul de contracte de telemuncă era de aproximativ 62.000, spre finalul anului a cunoscut o creștere spectaculoasă, ajungând la peste 383.000 de contracte de telemuncă, pe fondul pandemiei.
Angajații din mai multe industrii s-au întors la birou
Angajații din mai multe industrii, acelea care au funcționat în ultimii 2-3 ani cu personalul prezent fizic la locul de muncă, au revenit la sistemul de lucru de dinainte. Este vorba despre lucrători din zona de producție, e-commerce, sănătate, energie, retail și alte industrii.
Multe dintre companii au renunțat la sistemul de lucru remote sau au adoptat un sistem hibrid, din dorința ca personalul să interacționeze din nou, mai ales acolo unde angajații și-au exprimat această dorință. Aici poate fi vorba despre companii din sectorul de HR și alte domenii în care interacțiunea cu clientul se face față în față.
Companiile de IT&C, telecom sau shared services sunt câteva dintre cele care au preferat să lucreze în continuare de acasă sau care au propus angajaților un sistem de lucru hibrid.
Telemunca în România, reglementată în 2018
Telemunca a fost reglementată în România prin legea nr.81/2018. Potrivit articolului 1, legea reglementează modalitatea în care se desfășoară activitatea de către angajatul care lucrează în regim de telemuncă și se aplică în domeniile unde este posibilă desfășurarea activității în acest fel.
În linii mari, pentru ca telemunca să se desfășoare în condiții optime și să susțină productivitatea și o bună comunicare între salariat și angajator, este necesară înainte de toate deținerea unor mijloace tehnologice funcționale (laptopuri, tablete, calculatoare). Salariatul trebuie să fie beneficieze de instruire atunci când folosește un nou echipament sau o nouă procedură de lucru. Responsabilitățile sale rămân aceleași, chiar dacă activitatea se desfășoară la distanță.
Pentru că nu mai au obligația de a îi ține pe angajați în telemuncă, firmele au acum o mai mare flexibilitate în ceea ce privește stabilirea regimului de lucru, iar după cei doi ani de pandemie pot trage o concluzie referitor la raportul dintre sistemul de lucru și productivitate, așa încât să ia cele mai bune decizii pentru companie și angajați.