În O.P.A.N.A.F. nr. 90/2016 se regăsește procedura de aplicare a acordării eșalonării la plată de către organele fiscale subordonate ANAF. Pe baza unei cereri depuse la registratura organului fiscal competent, eșalonările de plată a obligațiilor fiscale se pot solicita de către un debitor. De asemenea, acestea se pot comunica prin poștă, cu confirmare de primire.
Conform legii, pentru debitorii care dețin sedii înregistrate fiscal, cererea de acordare a eșalonărilor la plată se depune de către debitor, pentru obligațiile fiscale datorate de acesta și pentru cele ale sediilor sale secundare.
Această cerere se depune la organul fiscal competent pentru gestionarea obligațiilor fiscale ale debitorului, se analizează în raport cu totalul obligațiilor debitorului și ale sediilor sale secundare și se vor anexa alături documentele prevăzute în art. 2 din Anexa 1 la Ordinul 90/2016.
Beneficiile derulării unei eșalonări la plată:
-
posibilitatea participării la licitațiile publice (obligațiile fiscale eșalonate la plată nu sunt considerate obligații fiscale restante dacă se află în termenul de plată prevăzut în graficul de eșalonare);
-
amânarea penalităților de întârziere specifice obligațiilor fiscale eșalonate, în vederea anulării la finalizarea eșalonării;
-
neînceperea sau suspendarea executării silite pentru obligațiile eșalonate și pentru obligațiile care reprezintă condiția de menținere a valabilității eșalonării;
-
necalcularea și nedatorarea penalităților de întârziere pe perioada eșalonării la plată (excepție făcând achitarea cu întârziere a ratei de eșalonare).
Care sunt condițiile generale de accesare a unei eșalonări la plată?
-
persoana nu trebuie să fie în procedura insolvenței sau în dizolvare;
-
să aibă depuse toate declarațiile fiscale (la data eliberării certificatul de atestare fiscală);
-
să aibă capacitate financiară de plată pe perioada de eșalonare;
-
să nu se fi stabilit răspunderea conform legislației referitoare la insolvență și / sau răspunderea solidară, potrivit Codului de procedură fiscală;
-
să aibă garanția constituită (valoarea trebuie să acopere sumele eșalonate și dobânzile pe perioada eșalonării);
-
sechestru asigurator instituit asupra bunurilor contribuabilului;
-
contract de ipotecă / gaj în favoarea organului fiscal (valoarea garanțiilor reale trebuie să acopere sumele eșalonate, dobânzile pe perioada eșalonării, plus un procent de până la 16% în funcție de perioada de eșalonare, de la 2 până la 5 ani.)
Categoriile de contribuabili care nu trebuie să constituie garanții sunt:
-
-
instituțiile publice;
-
autoritățile / serviciile publice autonome înființate prin lege organică;
-
unitățile și instituțiile de drept public prevăzute la art. 7 din Ordonanța Guvernului nr. 57/2002 referitoare la cercetarea științifică și dezvoltare tehnologică, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 324/2003;
-
instituțiile de învățământ superior de stat.
-
Pentru obligațiile fiscale eșalonate la plată, precum și cele care fac obiectul amânării la plată conform art. 208 din Legea nr. 207/2015, de până la 5.000 lei în situația persoanelor fizice și 20.000 lei pentru persoanele juridice, nu este nevoie de garanții.
Legislația deosebește mai multe cazuri de acordare a eșalonării de plată, ținând cont de starea patrimonială a contribuabilului și de nivelul de obligații de plată:
-
-
persoanele juridice cu obligații fiscale mai mari sau egale cu 20.000 lei;
-
persoanele juridice cu obligații fiscale de până la 20.000 lei;
-
debitori care dețin în proprietate bunuri, însă sunt insuficiente pentru a constitui garanțiile prevăzute de lege;
-
debitori care, deși dețin bunuri în patrimoniu, nu pot constitui garanții pentru că sunt gajate și / sau ipotecate în totalitate în avantajul altor creditori și nu aduc nici garanții constituite în favoarea lor de un terț;
-
debitori care nu dețin bunuri în proprietate și care nu constituie garanții.
-
