Schimbările care au avut loc la nivel mondial din cauza pandemiei sunt fără precedent, iar unul dintre domeniile care a suferit modificări radicale a fost și piața muncii. În acest context, angajatorii au adoptat diferite tipuri de muncă la distanță, iar specialiştii Deloitte și cei de la Filip&Company au realizat o diferenţiere între aceste forme de muncă.

Măsurile impuse de organismele internaționale și aplicate de guvernele din întreaga lume, pentru limitarea răspândirii Covid, au fost unele dintre cele mai drastice din istorie. Una dintre aceste măsuri a vizat carantina totală, când oamenii au fost nevoiți să stea închiși în propriile case. În acest caz, majoritatea companiilor, a căror activitate a permis acest lucru, au trecut la telemuncă.

La nivelul României, se practica deja acest tip de muncă, însă la un nivel relativ redus. Odată cu debutul pandemiei, numărul angajaţilor care lucrau de acasă a crescut extrem de mult, atât acesta, cât și telemunca reprezentând o alternativă de desfășurare a activităţii și atribuţiilor.

Asemănări și deosebiri între telemuncă și munca de acasă

Există 7 aspecte esenţiale care vizează asemănările și diferențele dintre cele două tipuri de desfășurare a activităţii la distanță. Acestea sunt:

1. Reglementarea muncii la domiciliu în cadrul Codului Muncii

Codul Muncii are prevederi clare în ceea ce privește telemunca, iar reglementările muncii la domiciliu vin în completarea acestor prevederi. Caracteristica ce defineşte telemunca ține de faptul că pentru desfăşurarea acesteia sunt utilizate instrumente de tehnologie a informaţiei și comunicaţiilor (laptop, tabletă, internet), pe când munca la domiciliu nu prevede accesul obligatoriu la aceste instrumente.

Prin urmare, atunci când este desfăşurată cu periodicitate o activitate ce necesită utilizarea unor astfel de instrumente sau echipamente, este vorba despre telemuncă. În general, munca la domiciliu poate fi realizată în cazul meseriilor care utilizează anumite materii prime și alte materiale pentru realizarea unor produse finite, cum este cazul confecţiilor sau a meşteşugurilor.

2. Locul în care se desfășoară activitatea

Dacă în cazul muncii de acasă este prestabilit ca activitățile desfășurate să aibă loc numai la domiciliul salariatului, conform atribuţiilor prestabilite, în cazul telemuncii, angajatul nu este condiționat în ceea ce priveşte locul în care își desfășoară activitatea, singura condiţie fiind că acesta să fie altul faţă de cel stabilită de angajator, adică biroul.

3. Programul de lucru

Programul pentru desfăşurarea activităţii în cadrul telemuncii este stabilit de comun acord, de angajator împreună cu angajatul. În schimb, angajatul care prestează muncă de acasă își poate stabili singur programul de lucru.

4. Cum sunt evidenţiate orele de muncă?

Cu privire la acest aspect, cele două tipuri de prestare a activităţii sunt asemănătoare, modalitatea prin care se ţine evidenţa orelor lucrate fiind stabilită, în general, de comun acord cu salariaţii.

5. Verificarea îndeplinirii atribuţiilor

Angajatorul poate verifica îndeplinirea atribuţiilor și modul în care acestea sunt îndeplinite de salariații care lucrează remote, în ambele cazuri, însă acest lucru trebuie să fie stabilit prin intermediul contractului de muncă.

6. Formalităţile

Indiferent că este vorba despre munca la domiciliu sau despre telemuncă, angajatorul este obligat să menţioneze acest aspect, în scris.

7. Egalitatea de tratament

Drepturile angajaţilor care lucrează remote trebuie să fie aceleași cu cele ale angajaţilor care își desfășoară activitatea în spațiul organizat de angajator, în special când vine vorba despre beneficii precum numărul zilelor de concediu anuale. Totuși, în cazul beneficiilor de tipul asigurării mesei calde sau decontarea transportului, angajații care lucrează de la distanță nu pot beneficia de acestea din motive lesne de înțeles.

Diferențele dintre cele două tipuri de muncă de la distanța

Specialiştii de la Deloitte sunt cei care au analizat care sunt asemănările și diferențele, avantajele și dezavantajele celor două tipuri de muncă de la distanță: telemunca și munca de acasă.

Munca la domiciliu a fost prima formă de muncă de la distanță reglementată de Codul Muncii și este definită ca fiind desfăşurarea atribuţiilor de către salariat, conform funcţiei pe care o deține, numai la domiciliul acestora.

Pe de altă parte, telemunca este definită ca fiind: „o formă de organizare a muncii prin care salariatul, în mod regulat și voluntar, își îndeplineşte atribuțiile specifice funcţiei, ocupaţiei sau meseriei pe care o dețin, în alt loc decât locul de munca organizat de angajator, cel puțin o zi pe lună, folosind tehnologia informaţiei și comunicării”, după cum este reglementată de Legea nr. 81/2018.

Totuși, odată cu aplicarea acestei legi s-au iscat o serie de controverse referitoare la diferenţierea care s-a făcut între cele două tipuri de muncă de la distanță, precum și la sfera de aplicare a acestora.

Cu toate că telemunca a fost alternativa preferată a angajatorilor pentru a continua activitatea și în timpul pandemiei, clarificări cu privire la diferențele dintre aceasta și munca de acasă (adică la domiciliul salariatului) nu au fost încă aduse.

„Considerăm, inclusiv pentru o eventuală reglementare ulterioară, că ar trebui să ne uităm atunci când avem de ales între muncă la domiciliu și telemunca, la: (I) care sunt instrumentele, echipamentele necesare salariatului pentru a-şi desfăşura atribuțiile aferente postului ocupat sau pe care urmează să-l ocupe, respectiv la (II) periodicitatea cu care se desfășoară activitatea în afara locului de munca organizat de angajator”, au declarat Florentina Munteanu – partener Deloitte Legal – şi Gabriela Ilie, Managing Associate la Reff & Asociaţii/ Deloitte Legal.

În consecinţă, dacă un angajat își desfășoară activitatea în alt loc decât la cel organizat de angajator și folosește instrumente de tehnologia informației și comunicaţiilor, vor fi aplicate regulile specific telemuncii.

Munca la domiciliu și telemunca. Avantaje și dezavantaje

A alege una dintre cele două variante de lucru de la distanță nu se poate în funcție de avantajele și dezavantajele acestora, ci raportat la specificul atribuţiilor pe care le are salariatul, în funcție de activitatea companiei pentru care lucrează.

În ceea ce privește diferențele dintre munca la domiciliu și telemuncă, conform prevederilor Codului muncii, în prima variantă salariatul trebuie să își desfăşoare activitatea la reşedinţă sau domiciliul sau, pe când telemunca oferă o flexibilitatea foarte mare salariatului, acesta nefiind condiționat de domiciliul său pentru a-şi desfăşura activitatea.

De asemenea, referitor la bunurile utilizate pentru desfăşurarea activității, salariatul care prestează muncă la domiciliu utilizează bunuri ce aparţin angajatorului, ca de exemplu materia primă. În schimb, în cazul telemuncii, salariatul poate utiliza propriile instrumente – laptop, tableta, smatphone – pentru desfăşurarea activităţii, cu condiţia să existe un acord scris între acesta și angajator, care să prevadă acest aspect. Toate acestea sunt menţionate în Codul muncii.

Ținând cont că în ambele cazuri salariaţii sunt supuşi unei posibile apariţii a efectului de izolare, din cauza lipsei contactului cu ceilalți angajați, legea prevede că în cadrul telemuncii, angajatorul să ia măsuri pentru a preveni apariţia acestui efect și să asigure salariatului posibilitatea pentru a se întâlni regulat cu colegii.

Prin urmare, telemunca este mult mai detaliat reglementată decât munca la domiciliu, ceea ce demonstrează necesitatea unor norme legale speciale, pentru a facilita alegerea angajatorului în ceea ce privește tipul de lucru la distanță potrivit activităţii sale.

Precizări ale specialiştilor

Conform Deloitte, precizările suplimentare referitoare la telemuncă sunt foarte necesare, acestea vizând, în primul rând, „dimensiunea spaţială”, aceasta fiind de două tipuri, una locală, ce are legătură cu România, și una ce are elemente de extraneitate, la apariţia căreia au condus cazurile în care munca era desfăşurată de la foarte mare distanță, chiar din afara țării. Cu toate că aceste dimensiuni au avut o aplicabilitate încă de câțiva ani, odată cu debutul pandemiei, a avut loc o schimbare bruscă de paradigmă.

Provocările pe care le întâmpină angajatorii în cazul dimensiunii locale îi determină pe aceștia să își revizuiască compania, în special din cauză că telemunca a căpătat o importanță și o utilizare tot mai mare, care pare că se menține și în viitor. În acest caz, aceștia trebuie să realizeze o analiză a situației actuale, care să vizeze poziția companiei, măsurile implementate și modalitatea de aplicare a acestora, planurile pentru viitor.

Această analiză poate scoate la iveală întrebări precum: Politica de beneficii ar trebui schimbată? Cum va arăta viitorul companiei din punct de vedere al relațiilor de muncă? Sunt necesare formalităţi speciale pentru a implementa această nouă realitate?

În ceea ce privește cea de-a doua dimensiune, numărul angajaţilor care lucrează de la o distanță foarte mare a crescut foarte mult, datorită flexibilităţii pe care oferă telemunca, dar și a observaţiilor angajatorilor referitoare la productivitatea salariaţilor, care nu este afectată de distanță.

La nivel teoretic, acest tip de telemuncă este sigur, angajatorii fiind nevoiți să se conformeze rigorilor legale, mai ales în condiţiile în care contractul de muncă sau actul adiţional prevăd și clauze obligatorii, referitore la acest aspect.

Totuși, ar trebui analizate anumite variabile ale telemuncii la foarte mare distanță, în special legate de durata petrecută de salariat în alt stat, posibilitatea existenței unor obligații de înregistrare, raportarea acestora la statul respectiv, precum și dacă legislaţia română are aplicabilitate în aceste cazuri.

Telemunca – un tip de muncă la domiciliu

Telemunca este considerată a fi o variantă mult mai flexibilă a muncii la domiciliu. Există totuși o condiţie impusă de angajator, deși oferă salariaţilor posibilitatea de a-şi schimba periodic locul de unde își desfășoară activitatea, și anume respectarea unor cerinţe minime ce țin de sănătatea și securitatea în muncă.

Datorită multiplelor beneficii oferite de telemuncă, majoritatea angajatorilor care au apelat la acest tip de muncă la distanță analizează fezabilitatea variantei de a prelungi acest regim de muncă, având în vedere dorința de a o utiliza pe scară largă și pentru un termen îndelungat. Totodată, aceste analize sunt utile și în ceea ce privește echilibrul care trebuie menţinut de angajați între viața privată și cea profesională. Prin urmare, specialiştii prevăd că, în perioada post-pandemie, numărul angajaţilor care lucrează prin telemuncă să se menţină la acelaşi nivel sau chiar să crească.

În cazul în care angajatorul nu menţionează, în acordul încheiat cu salariatul, că acesta prestează munca de la distanță, sub formă de telemuncă, pot fi amendaţi cu până la 10.000 de lei/ angajat de către inspectorii muncii. Astfel că, acesta trebuie să aleagă cu foarte mare atenție regimul de muncă al angajaţilor.