Deschiderea unei mici afaceri de către persoanele doritoare se poate realiza prin intermediul unor societăți, principalele tipuri fiind: persoană fizică autorizată (PFA), întreprindere individuală (II) sau întreprindere familială (IF). De asemenea, mai există și varianta societății cu răspundere limitată (SRL-D), pentru persoanele care doresc o altă formă de încadrare juridică.

În ceea ce privește întreprinderea individuală, aceasta este reglementată de Ordonanţă de Urgență OUG 44 din 16 aprilie 2008, prin intermediul acesteia putând fi desfășurate diverse activități.

Procedura de înmatriculare a unei firme poate fi demarată cu ajutorul portalului LaRegistru, ai cărui specialişti stau la dispoziția celor care doresc să își înfiinţeze un II cu servicii complete de înfiinţare firmă.

Ce este o întreprindere individuală?

Conform OUG 44/2008 – cu privire la desfăşurarea activităţilor economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale și întreprinderile familiale – întreprinderea individuală reprezintă o întreprindere fără personalitate juridică, organizată de o persoană fizică, în comparație cu întreprinderea familială, care este organizată de membrii unei familii.

Totodată, întreprinderea economică este definită ca fiind o activitate economică ce are loc într-un mod organizat, sistematic și permanent, și care combină resursele financiare, forța de muncă, materiile prime, mijloacele logistice și de informații, pe riscul întreprinzătorului, conform cazurilor și condiţiilor prevăzute de lege.

Întreprinderea individuală trebuie să aibă un sediu profesional pe teritoriul României și să fie înregistrată și autorizată, înregistrarea acesteia făcându-se la Registrul Comerţului. Aceasta reprezintă una dintre condiţiile esenţiale pentru funcționarea legală, fiind necesară și înregistrarea în scopuri fiscale și, dacă este cazul, de plată a TVA, la ANAF.

Adesea, II este comparată cu PFA-ul, diferența dintre cele două fiind că întreprinderea individuală poate opera la o scară mai mare decât PFA-ul, deoarece poate avea un număr mai mare de angajați.

Principalele caracteristici ale unei întreprinderi individuale sunt:

• poate avea maximum 8 angajați, spre deosebire de PFA, care poate avea numai 3;

• limita claselor de activități din codul CAEN este de 10, iar în cazul PFA de 5;

• presupune o contabilitate simplă, ce poate fi realizată în sistem real sau ca normă de venit;

• activitatea poate fi continuată de moştenitorii titularului.

De asemenea, pentru înfiinţarea unei II costurile sunt mai reduse, fiind o procedură mai simplă decât în cazul unui SRL.

De ce o întreprindere individuală

Pentru înfiinţarea unei firme trebuie luate în considerare atât activitatea ce urmează a fi desfăşurată, cât și veniturile estimate, mai ales când se stabileşte forma de organizare. Prin urmare, întreprinderea individuală este potrivită pentru activități ocazionale sau din industriile creative, iar contractele încheiate cu colaboratorii sunt pe drepturi de autor. În plus, aceasta este o formă potrivită și pentru persoanele care sunt la început de drum într-o afacere, fiind o formă juridică simplă, ce poate fi organizată ușor.

Unele dintre cele mai importante avantaje ale unei întreprinderi individuale sunt:

• poate fi creată de o singură persoană, căreia i se pot alătura, ulterior, și alți asociaţi;

• contabilitatea este una simplă, ce poate fi ținută atât de persoana care a fondat-o, cât și de un contabil;

• reprezintă o formă de organizare ușor și rapid de înfiinţat;

• permite angajarea până la 8 persoane.

La înfiinţarea unei firme trebuie să se țină cont și de taxele și impozitele care vor trebui a fi plătite pentru forma de organizare aleasă. Prin urmare, pentru II fondatorii trebuie să plătească impozitul pe venit și impozitele aferente acestuia, această formă juridică putând fi înfiinţată doar dacă există o calificare pentru domeniul de activitate care se dorește a fi desfăşurat.

De asemenea, cu toate că întreprinderea individuală va avea contracte de colaborare cu alte firme sau persoane, II nu va fi angajată a nici uneia dintre acestea.

Etapele înfiinţării

1. Verificarea disponibilităţii și rezervarea denumirii societății (denumirea conţine numele persoanei fizice și întreprindere individuală, exemplu: Popescu Gheorghe II).

2. Stabilirea sediului profesional al întreprinderii.

3. Acordul asociaţiei de proprietari și al vecinilor cu pereți comuni (sus, jos, stânga, dreapta) – în cazul sediilor stabilite la bloc.

4. Obţinerea specimenului de semnătură – se va face în faţa unui notar, de către titulatul II persoană fizică.

5. Alegerea principalului obiect de activitate și a celor secundare – acestea trebuie alese conform experienței și pregătirii profesionale ale titularului.

6. Înregistrarea la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul din zona teritorială în care se află sediul profesional.

7. Ridicarea certificatului de înmatriculare al societății, de la Oficiul Registrului Comerţului.

Documentele necesare înfiinţării unei II

Pentru înfiinţarea unei întreprinderi individuale trebuie realizat un dosar care să fie depus la Registrul Comerţului, dosar care ar trebui să conțină următoarele documente:

• cererea de înregistrare;

• dovada că s-a făcut verificarea disponibilităţii și rezervarea denumirii (numele persoanei fizice + II);

• carte de identitate sau pașaportul;

• dovada stabilirii sediului profesional;

• acordul Asociaţiei de proprietari și al vecinilor (dacă este cazul);

• documentele care atestă pregătirea profesională a fondatorului, care pot fi: diploma, certificatul sau adeverinţa care să dovedească absolvirea unei instituţii de învățământ, certificatul de calificare profesională sau de absolvire a unei forme de pregătire profesională, certificatul de competențe profesionale, atestatul de recunoaștere și/ sau echivalarea pentru persoanele care au dobândit calificarea în străinătate.

Sediul profesional

Fiind guvernată de OUG nr. 44/2008, actualizată în anul 2014, întreprinderea individuală reprezintă forma întreprinderii economice fără personalitate juridică.

Înfiinţarea unei întreprinderi individuale necesită obţinerea unui sediu profesional pe teritoriul României – pentru care este obligatorie deţinerea dreptului de folosință asupra imobilului – și solicitarea de înregistrare a funcţionării ca întreprinzători persoane fizice, titulari ai unei II, în Registrul Comerţului.

Totuși, înregistrarea la Registrul Comerţului nu va conferi statutul de personalitate juridică, ci calitatea de comerciant persoană fizică.

Titularul unei întreprinderi individuale va garanta pentru obligaţiile asumate cu patrimoniul de afectațiune, în cazul constituirii acestuia, completând ulterior cu patrimoniul personal. Patrimoniul de afectațiune este diferit de cel personal, cel dintâi fiind reprezentat de bunurile, drepturile și obligaţiile titularului întreprinderii individuale, atribuite scopului întreprinderii.

Întreprinderea individuală și legislaţia muncii

În cadrul întreprinderii individuale pot fi angajate persoane, pe baza unui contract individual de muncă ce va trebui înregistrat la Inspectoratul teritorial de muncă, permiţând totodată și colaborarea cu PFA, alte întreprinderi individuale sau familiale, ori alte persoane juridice, în vederea desfăşurării activităţii economice.

Toate aceste colaborări nu vor atribui statutul de salariat, dar calitatea de întreprinzător persoană fizică permite activarea ca salariat al unei alte persoane, indiferent de domeniu sau de activitatea economică.

În plus, titularul unei II, întreprinzător persoană fizică, are toate drepturile asigurate, atât în sistemul public de pensii, cât și a altor asigurări sociale, cum ar fi în sistemul asigurărilor sociale de sănătate și în sistemul asigurărilor pentru şomaj.

Totodată, o întreprindere individuală poate fi înregistrată și în scopuri de TVA, procedură de înscriere ce a fost simplificată în anul 2019.

Alte aspecte importante

Procesul de înmatriculare a unei întreprinderi individuale durează maxim 3 zile, un aspect important de care ar trebui ținut cont la demararea procesului fiind reprezentat de numele întreprinderii. Acesta trebuie să fie compus din numele titularului – fie în întregime, fie din nume și iniţiala prenumelui – urmat de denumirea „Întreprindere Individuală”.

Procedura de înfiinţare a unei II este una simplă, de aceea și timpul de înmatriculare a acesteia este unul scurt, la fel ca și în cazul unui SRL. Totuși, nu trebuie omis faptul că pentru înregistrare este nevoie de rezervarea unui nume unic și alegerea unui cod CAEN pentru tipul de activitate desfăşurat. O particularitate a II este posibilitatea de a se alege până la 10 clase din codul CAEN.

În plus, majoritatea tipurilor de societăţi, deci și întreprinderea individuală, au nevoie de un sediu profesional și de documente care să ateste pregătirea în domeniul de activitate ce urmează a fi desfăşurat.

Radierea întreprinderii individuale

Activitatea unei întreprinderi individuale se încheie în momentul în care titularul, întreprinzător persoană fizică, încetează activitatea și radiază întreprinderea de la Registrul Comerţului. Radierea întreprinderii se poate realiza fie din dorința titularului, fie în cazul decesului acestuia sau dacă există un prejudiciu cauzat de o înmatriculare sau de o menţiune la Registrul Comerţului, caz în care persoana prejudiciată – care poate fi persoană fizică sau juridică – solicită radierea înregistrării, fie în totalitate, fie în parte.

Procedura de radiere este ultima etapă a unei entităţi fără personalitate juridică, indiferent că este vorba despre PFA, II sau IF, fiind mult mai simplă decât în cazul unui SRL, deoarece nu necesită prezentarea unei situații financiare de lichidare sau a unui certificat de atestare fiscală.

Actele necesare pentru radierea unei întreprinderi individuale sunt următoarele:

• cererea de radiere, în original;

• certificatul de înregistrare, în original;

• certificatele constatatoare de autorizare, în original;

• o procură notarială de împuternicire, în cazul în care dosarul este depus de o altă persoană în afară de titularul II, întreprinzător persoană fizică.

Avantajele unei întreprinderi individuale

Adesea, statutul titularului unei întreprinderi individuale (II) este comparat cu cel al unei persoane fizice autorizate (PFA), însă avantajele pe care o II le are sunt următoarele:

• o întreprindere individuală poate deține până la 10 clase de activitate din codul CAEN (faţă de 5 în cazul PFA-ului), fiind însă necesară dovada pregătirii profesionale pentru fiecare cod în parte;

• în cadrul unei II pot fi angajate până la 8 persoane terţe, salariaţi angajați pe baza unui contract individual de muncă, înregistrat conform legii, faţă de 3 persoane la PFA;

• întreprinzătorul care este titularul unei II nu poate fi considerat angajat al unor terţe persoane nici în cazul unei colaborări exclusive. Acesta poate cumula însă calitatea de salariat atât pentru o terţă persoană care activează în același domeniu de activitate, cât și dacă activează într-un domeniu economic diferit, lucru posibil și în cazul PFA-ului;

• titularul unei întreprinderi individuale este asigurat în sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, având totodată dreptul de a fi asigurat și în sistemul asigurarilor sociale de sănătate și pentru şomaj, conform condiţiilor prevăzute de lege;

• contabilitatea unei întreprinderi individuale este simplă, putând fi desfăşurată în sistem real sau ca normă de venit;

• pentru II taxele se plătesc trimestrial (o dată la 3 luni) fie în sistem real – fiind necesară ținerea unui registru de încasări și plăți, precum și plata anticipată a taxelor (sunt cuprinse impozitul, sănătatea și pensia, în funcție de anticipările legate de activitatea întreprinderii) – fie ca normă de venit – numai în cazul unui singur cod CAEN înregistrat, taxele plătindu-se chiar și dacă nu există activitate constantă;

• activitatea unei II poat fi continuată, în cazul decesului titularului, de către moştenitorii acestuia, în timp ce la PFA acest lucru nu este posibil;

• costurile necesare înfiinţării unei II sunt mai mici decât pentru un SRL;

• înmatricularea întreprinderii individuale durează maximum 3 zile.

Dezavantajele unei întreprinderi individuale

Titularul unei întreprinderi individuale, ca persoană fizică, este răspunzător pentru obligaţiile asumate în exploatarea întreprinderii economice pe care o reprezintă cu bunurile din patrimoniul de afectațiune (bunurile întreprinderii). În cazul în care acestea nu sunt suficiente pentru satisfacerea creanţelor, există posibilitatea de a fi urmărite și celelalte bunuri ale persoanei fizice, faţă de SRL, în cazul căruia patrimoniul întreprinzătorului poate fi urmărit doar dacă s-a constatat existența unor fapte de natură penală referitor la modul de administrare al parimoniului de afectațiune.

Un alt dezavantaj este reprezentat de faptul că nu se poate alege orice nume pentru o întreprindere individuală, acesta fiind necesar să fie compus din numele titularului, în întregime sau parţial, alături de sintagma „Întreprindere Individuală”.

Regimul fiscal aplicabil unei întreprinderi individuale

Obligaţiile fiscale ale unei întreprinderi individuale sunt foarte numeroase, una dintre acestea fiind alegerea plății impozitului în sistem real sau ca normă de venit. Prin urmare, II trebuie să se înregistreze la ANAF.

În funcție de sistemul de impozitare ales va fi influențată și sarcina fiscală a unei întreprinderi individiuale. În cazul alegerii sistemului real, impozitul pe venit se aplică la cota standard de 16%, adăugându-se și plata contribuţiilor sociale de sănătate și pensie. Plata acestora se realizează anticipat, la fiecare 3 luni, fiind condiţionate de păstrarea unui registru de plăţi și încasări.

Pentru sistemul pe norma de venit, suma plătită va fi una fixă, compusă din impozitul pe venit și contribuţiile sociale. Cu toate că presupune o sumă mai mică de plătit, această variantă impune desfăşurarea unei singure activități și plătirea taxelor indiferent dacă activitatea este continuă sau nu.

Astfel că pentru stabilirea modalităţii cea mai avantajoase din punct de vedere fiscal, poate fi folosit codul CAEN pe baza căruia activează II, precum și consilierea contabililor.

Un alt aspect important, de care ar trebui ținut cont la impozitarea unei întreprinderi individuale este reprezentat de tipurile de declarații fiscale care vor trebui depuse, acestea fiind:

• declarația 112 – pentru contribuţiile sociale și impozitul pe venit;

• declarația 200 – pentru venitul realizat în anul anterior;

• declarația 220 – pentru venitul realizat pe anul în curs;

• declaraţiile TVA – se depun lunar sau trimestrial;

• declarația 201 – în cazul în care veniturile sunt realizate din străinătate.