Tot mai multe afaceri beneficiază în ziua de astăzi de serviciile de publicitate puse la dispoziție de Google și Facebook. Pentru decontarea acestor cheltuieli profesionale este nevoie de cunoașterea câtorva particularități care se aplică tuturor operațiunilor cu partenerii din Uniunea Europeană.

Foarte important pentru modul în care se înregistrează o tranzacție este statutul firmei, adică dacă aceasta este plătitoare de TVA sau nu.

În cele ce urmează vor fi prezentate obligațiile care îi revin unei firme atunci când înregistrează în contabilitate operații de acest fel.

Obligații declarative și fiscale pentru firmele plătitoare de TVA

Dacă firma trimite un cod valid de TVA către Google și Facebook, la momentul când se emite factura, pe aceasta nu va fi înscrisă valoarea TVA, aceasta fiind o operațiune care presupune taxare inversă – adică beneficiarul livrărilor de bunuri sau prestării de servicii este obligat la plata TVA pentru acestea. Prin urmare, la înscrierea respectivei facturi în contabilitate, firma trebuie să determine valoarea, prin aplicarea cotei valabile în țara sa de rezidență – 19%, în cazul României.

Operațiunea se înregistrează în contabilitate, în lei, la cursul de schimb BNR din ziua emiterii facturii. Suma se va înscrie și la TVA colectată, și la TVA deductibilă, rezultând că din această operațiune nu se generează TVA către stat. Dar chiar și în aceste condiții, în care nu trebuie achitată o sumă către stat, firmele au obligația să depună anumite declarații.

Iată, pe scurt, care sunt principalele obligații ale unei firme plătitoare de TVA care primește o factură din partea Google sau Facebook:

• trebuie să seteze corect codul de TVA în aplicația pusă la dispoziție de furnizor, astfel încât factura să fie întocmită pe respectivul cod;

• să se asigure că a obținut factura de la furnizor, descărcând-o din secțiunea de administrare a contului;

• să înregistreze taxarea inversă, în ceea ce privește TVA, pentru a reflecta în contabilitate atât TVA colectată, cât și TVA deductibilă;

• să declare tranzacția prin D300 – decont de TVA și D390 – declarația recapitulativă.

Obligații declarative și fiscale pentru firmele neplătitoare de TVA

În cazul neplătitorilor de TVA, lucrurile sunt puțin mai complicate, când vine vorba de publicitatea de la Google și Facebook (firme care au sediul în UE).

Pentru că firma nu beneficiază de un cod de TVA, primul pas este depunerea unei declarații (091), prin intermediul căreia se va obține un cod special de TVA, care nu este valabil pe teritoriul României, pentru că firma nu este înregistrată în scopuri de TVA.

În situația în care firma depășește plafonul de 300.000 de lei cifra de afaceri sau dacă optează să devină plătitoare de TVA, obținând codul clasic de TVA, ea va trebui să ceară anularea codului special.

Pentru furnizori va fi nevoie ca firma să le comunice codul special de TVA. Google sau Facebook, după caz, va emite factura fără valoarea TVA, dar la înscrierea acesteia în contabilitate, firma trebuie să determine valoarea, aplicând cota valabilă țării respective. Înregistrarea se face în lei, la cursul BNR valabil în ziua emiterii facturii. Pentru că firma este neplătitoare de TVA în România, suma calculată va fi înscrisă doar la TVA colectată, fără să poată fi trecută și la TVA deductibilă. Rezultă că din această operațiune rezultă TVA colectată ce va trebui virată către stat până la data de 25 a lunii care urmează celei în care s-a efectuat tranzacția respectivă.

Sintetizând, acestea ar fi principalele obligații ale unei firme neplătitoare de TVA în cazul facturilor emise de Google și Facebook:

• trebuie să solicite un cod special de TVA pentru achiziții intracomunitare. Acest cod se folosește strict pentru tranzacțiile intracomunitare și nu trebuie confundat cu codul clasic de TVA;

• să evidențieze în contabilitate și să plătească TVA de 19% rezultată de aici;

• trebuie să obțină factura de la furnizor, factură care trebuie să fie întocmită pe codul special de TVA – iar factura trebuie să fie fără TVA;

• să achite suma TVA la buget până la data de 25 a lunii care urmează datei de emitere a facturii;

• de depună declarația 301 și declarația 390.

Se poate constata că, în cazul firmelor neplătitoare de TVA, înregistrarea facturilor emise de Google și Facebook presupune un cost suplimentar, adică TVA la cota standard, de 19%.

Obligații privind impozitul pe venitul nerezidenților

Tot în cadrul tranzacțiilor cu furnizori din afara țării trebuie luat în calcul și impozitul pe venitul nerezidenților, care se datorează, pentru anumite tipuri de servicii, conform Codului Fiscal, prin reținere la sursă de către firma românească. Procentul este de 16% din valoarea fiecărei achiziții de la un partener (furnizor) care nu se află în România. Pentru a evita plata acestui impozit, între România și țara de rezidență a acestuia trebuie să fie semnat un tratat de evitare a dublei impuneri.

În ceea ce privește Google și Facebook, care au sediul în Irlanda, există un astfel de tratat, aflat în vigoare. Dar pentru a aplica dispozițiile tratatului, furnizorul are obligația să pună la dispoziția firmei un certificat de rezidență fiscală.

Potrivit legislației Uniunii Europene, pentru a fi aplicate prevederile convenției de evitare a dublei impuneri, nerezidentul trebuie să-i prezinte plătitorului de venit, la momentul plății venitului, certificatul de rezidență fiscală și, după caz, o declarație pe propria răspundere, în care se specifică că se îndeplinește condiția de beneficiar. Astfel, certificatul va menționa că beneficiarul venitului a avut rezidență fiscală în statul contractant cu care a fost încheiată convenția.

În privința Google, Facebook și Linkedin, certificatele de rezidență fiscală sunt publice, astfel că pot fi obținute foarte ușor.

Serviciile de publicitate oferite de Facebook și Google se consideră că nu sunt prestate în România, prin urmare nu intră sub incidența impozitului pe venitul nerezidenților (art. 223 din Codul fiscal), astfel că nu există obligații în ceea ce privește impozitul pe venitul nerezidenților.

Un alt lucru important de menționat este că un certificat de rezidență fiscală prezentat în anul pentru care se fac plățile prezintă valabilitate și în primele 60 de zile calendaristice din anul care urmează, exceptând cazurile când se schimbă condițiile de rezidență.