Subiect delicat, atât pentru cei care angajează, cât şi pentru salariaţi, reţinerile salariale sunt reglementate în legislaţia noastră prin Codul Muncii, Codul de Procedură Fiscală şi prin Codul de Procedură Civilă.

Art. 169 din Codul Muncii

Potrivit Art. 169, din Codul Muncii, absolut orice reţinere din salariu se operează potrivit legislaţiei în vigoare; reţinerile care se fac cu titlu de daune care au fost cauzate angajatorului, nu vor putea să se efectueze atunci când datoria angajatului este scadentă, lichidă şi exigibilă, fără ca printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă să fi fost constatată.

În acelaşi articol de lege se menţionează că există o ordine care trebuie să fie respectată în cazul în care în discuţie intră pluraritatea de creditori ai salariatului. Pentru respectarea reglementărilor legale este obligatoriu ca ordinea să prioritizeze:

• obligaţiile de întreţinere ale salaratului, potrivit Codului familiei;

• contribuţii şi impozite datorate către stat de către salariat;

• eventuale daune pe care salariatul le-a cauzat proprietăţii publice prin fapte ilicite;

• acoperirea altor datorii.

Pentru angajator este esenţial să ştie că nu poate să dispună reţineri din salariu al căror cuantum cumulat să depăşească în fiecare lună 50% din salariul net. În situaţia în care nu există o hotărâre judecătorească care să dispună astfel, angajatorul are dreptul legal de a efectua următoarele reţineri din salariu:

• impozitele datorate de salariat la bugetul de stat ca urmare a salariului încasat;

• CAS şi CASS datorate de salariat la bugetul de stat, de asemenea, ca urmare a salariului încasat;

• dacă este cazul, potrivit Art. 24 din Legea 62/2011, cotizaţia la sindicat, în limita a 1% din venitul brut;

• garanţii materiale, dacă este cazul, pentru gestionari – potrivit Art. 10 din Legea 22/1969.

În practică se pot face şi alte reţineri de natură salarială, dar este obligatoriu să se facă doar în baza hotărârii judecătoreşti definitive şi irevocabile.

Art. 729 din Codul de procedură civilă completează cu privire la cuantumul reţinerilor salariale cumulate

Potrivit Codului muncii, „cuantumul reţinerilor salariale cumulate, nu poate depăşi în fiecare lună jumătate din salariul net”. Art. 729 din Codul de procedură civilă completează dispunerea, apreciind că „salariile şi alte venituri periodice, pensiile acordate în cadrul asigurărilor sociale, precum şi alte sume ce se plătesc periodic debitorului şi sunt destinate asigurării mijloacelor de existenţă ale acestuia pot fi urmărite”, astfel: „până la jumătate (1/2) din venitul lunar net, pentru sumele datorate cu titlu de obligaţie de întreţinere sau alocaţie pentru copii; până la o treime (1/3) din venitul lunar net, pentru orice alte datorii”.

În practică, atunci când pentru aceeaşi sumă există mai multe urmăriri, în cazul în care legea nu prevede altfel, urmărirea nu va putea să depăşească jumătate din venitul lunar net al debitorului.

Legea nr. 40/2011 reglementează recuperarea pagubelor pe care salariatul i le-ar putea cauza angajatorului

Potrivit Legii 40/2011, atunci când se constată că angajatul a creat o pagubă din proprie vină şi în legătură cu munca pe care o face, angajatorul poate să îi solicite contravalorea acesteia. Este obligatoriu ca această solicitare să se facă în baza unei note de constatare şi evaluare a pagubei. De asemenea, este important să existe acordul părţilor. Contravaluarea se va achita într-un termen de cel puţin 30 de zile de la data comunicării şi nu poate fi mai mare decât cuantumul a cinci salarii minime brute pe economie.

Una dintre cele mai comune spețe prin care se poate exemplifica în legătură cu cele spuse anterior, este aceea în care salariatul şi-a luat mai multe zile de concediu decât avea dreptul la încetarea CIM.  Într-o situaţie ca aceasta, este greşit ca angajatorul să reţină din salariul salariatului pentru ultima lună de muncă, suma de bani pentru zilele de concediu de odihnă efectuate în plus.

Salariatul este obligat să restituie sumele de bani nedatorate, potrivit Art 256 Codul Muncii, însă, potrivit Art. 169 Codul Muncii, acestea nu i se pot reţine din salariu dacă nu există o hotărâre judecătorească prin care să se dispună astfel.