Agenția Națională de Administrare Fiscală

Primirea unei scrisori de la Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF) produce aproape întotdeauna o emoție, fie că destinatarul este o persoană fizică, fie că este un antreprenor nu foarte inițiat în tainele obligațiilor bugetare ale firmei sale. Dintre comunicările care se pot primi de la ANAF, cea mai temută este somația de plată. Acest act informează persoana fizică sau juridică despre faptul că trebuie să își achite obligațiile fiscale în termen de 15 zile, în caz contrar statul instituția menționată va începe procedura executării silite.

Nimeni nu vrea să fie subiectul unei popriri, sechestrări și alte metode de recuperare a sumelor datorate, așa că este bine să știe din timp ce alternative are pentru a nu trece prin acest proces.

Soluțiile legale în cazul somației de la ANAF

Dacă în termen de 15 zile de la comunicarea somației nu se plătește datoria la fisc sau nu se anunță ANAF-ul că există intenția de a demara o procedura de mediere, instituția statului va continua măsurile de executare silită. Somația vine însoțită de un exemplar al titlului executoriu emis de organul de executare silită.

Persoana fizică sau juridică somată are la dispoziție următoarele mijloace legale de a acționa înainte ca ANAF să procedeze la poprire sau sechestru asupra unor bunuri:

  • plata sumelor datorate. Aceasta echivalează cu stingerea creanțelor bugetare sau a datoriilor către ANAF și procedura executării silite nu mai continuă.

  • depunerea unei notificări referitoare la intenția de a apela la procedura de mediere. Aceasta va avea ca obiect clarificarea întinderii obligației fiscale înscrise în somație, dacă respectivul debitor are obiecții cu privire la aceasta și analiza de către organul fiscal împreună cu debitorul a situației economice și financiare a debitorului în scopul identificării unor soluții optime de stingere a obligațiilor fiscale, inclusiv posibilitatea de a beneficia de înlesnirile la plată prevăzute de lege. Deci dacă debitorul somat consideră că suma este prea mare față de datoriile reale pe care le are față de stat, se consideră nedreptățit în vreo privință, medierea are rolul de a clarifica orice nelămurire. De asemenea, dacă nu găsește rapid o soluție de plată, în urma medierii, ANAF poate prezenta soluțiile prevăzute de lege în materie de înlesniri fiscale, adică eșalonări la plată și amânări.

Pot face obiectul medierii obligaţiile fiscale, amenzile de orice fel, precum şi alte creanţe bugetare, individualizate în somaţia pentru care a fost depusă notificarea.

Rezultatul medierii, precum și soluțiile optime de stingere a obligațiilor fiscale se consemnează într-un proces-verbal. În situația în care în termen de 15 zile de la finalizarea medierii nu se stinge debitul sau nu se solicită înlesnirea la plată, organul fiscal continuă măsurile de executare silită.

  • solicitarea unei eșalonări la plată. Administrația Fiscală poate acorda, la cererea debitorilor, eşalonări la plată pe o perioadă de cel mult 5 ani, dacă sunt îndeplinite anumite condiţii de acordare a acestora. Pentru debitorii care nu prezintă niciun fel de garanţie că vor putea plăti în cele din urmă, eşalonarea se acordă pe cel mult 6 luni. Eşalonarea la plată nu poate fi admisă pentru obligaţiile fiscale cu un cuantum mai mic de 500 lei în cazul persoanelor fizice, 2.000 lei în cazul asocierilor fără personalitate juridică şi 5.000 lei în cazul persoanelor juridice.

Ce bunuri pot face obiectul executării silite?

După trecerea celor 15 zile de la somație, dacă nu s-a solicitat medierea sau eșalonarea la plată sau dacă medierea nu a avut ca rezultat stingerea creanțelor sau alte soluții de înlesnire a plății, procedura de executare silită continuă. Aceasta va avea ca obiect bunurile și veniturile debitorului care pot fi urmărite în vederea realizării creanței bugetare. Valoarea acestora nu poate depăși limita de 150% din valoarea creanţelor, inclusiv a cheltuielilor de executare. Valorificarea se efectuează numai în măsura necesară pentru realizarea creanţelor bugetare şi a cheltuielilor de executare, potrivit art. 227 alin.(1) din Codul de procedură fiscală.

Sechestrul asupra bunurilor se poate dispune, conform art. 227 alin.(2) din C. proc. fisc., în următoarea ordine:

  • bunurile mobile şi imobile care nu sunt direct folosite în activitatea ce constituie principala sursă de venit;

  • bunuri care nu sunt nemijlocit predestinate pentru desfăşurarea activităţii care constituie principala sursă de venit;

  • bunurile mobile şi imobile ce se află temporar în deţinerea altor persoane în baza contractelor de arendă, de împrumut, de închiriere, de concesiune, de leasing şi altele;

  • ansamblu de bunuri în condiţiile în care organul de executare silită apreciază că astfel acestea pot fi vândute în condiţii mai avantajoase;

  • maşini-unelte, utilaje, materii prime şi materiale şi alte bunuri mobile, precum şi bunuri imobile ce servesc activităţii care constituie principala sursă de venit;

  • produse finite.

Se începe cu prima categorie și numai dacă nu se găsesc bunuri care pot fi executate în aceasta, se trece la cea de-a doua și așa mai departe. Legea urmărește să protejeze debitorii și sursele care le asigură mersul afacerilor, în cazul întreprinderilor, sau sursele de venit pentru subzistență, în cazul persoanelor fizice.

Executarea silită se face prin poprire atunci când este vorba despre sume de bani urmărite. Sunt supuse executării silite prin poprire orice sume urmăribile reprezentând venituri şi disponibilităţi băneşti în lei şi în valută, titluri de valoare sau alte bunuri mobile necorporale, deţinute şi/sau datorate, cu orice titlu, debitorului de către terţe persoane sau pe care aceştia le vor datora şi/sau deţine în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente, conform art. 236 alin.(1) din C. proc. fisc. Excepție de la poprire o fac:

  • sumele reprezentând credite nerambursabile ori finanţări primite de la instituţii sau organizaţii naţionale ori internaţionale pentru derularea unor programe ori proiecte;

  • sumele ce reprezintă venituri băneşti ale debitorului persoană fizică, realizate ca angajat, pensiile de orice fel, precum şi ajutoarele sau indemnizaţiile cu destinaţie specială sunt supuse urmăririi numai în condiţiile prevăzute de Codul de procedură civilă, potrivit art 236 alin.(2) și (4) din C. proc. fisc. Salariile și alte venituri periodice, pensiile și alte sume încasate periodic de debitor pentru asigurarea mijloacelor sale de existență vor putea fi poprite numai până la o treime din sumă încasată lunar. Cu toate acestea, dacă există mai multe urmăriri asupra acestor venituri, limita va crește la jumătate din venitul lunar net, chiar dacă printre creanțele în concurs se regăsește și o creanță bugetară.

Poprirea se poate face și asupra conturilor bancare, ceea ce înseamnă că orice sumă va intra în contul respectiv va fi debitată de ANAF în condițiile legii și în limitele prevăzute de această, până la acoperirea creanței. Astfel, dacă persoana primește salariul lunar în acel cont, sistemul bancar de poprire va efectua automat retragerea unei treimi din suma încasată de persoana în cauză.

Iată și excepțiile de la poprirea bancară:

  • sumele necesare plăţii drepturilor salariale pe care o întreprindere le are în cont;

  • sumelor necesare plăţii accizelor de către antrepozitarii autorizaţi;

  • sumelor necesare plăţii accizelor, în numele antrepozitarilor autorizaţi, de către cumpărătorii de produse energetice;

  • sumelor necesare plăţii obligaţiilor fiscale de care depinde menţinerea valabilităţii înlesnirii.

close

Vrei să rămâi informat?

Înscrie-te la newsletter pentru a primi știri noi, doar o dată pe săptămână, direct pe email.

Nu facem spam! Citește politica noastră de confidențialitate pentru mai multe informații.

Ascultă versiunea audio a acestui articol