Este esențial ca persoana să obțină autorizare pentru activitățile pe care dorește să le desfășoare. Autorizarea trebuie realizată la Registrul Comerțului, atunci când se efectuează o modificare de sediu/punct de lucru/obiect de activitate și la instituțiile abilitate în acest sens.

Nerespectarea acestor pași va duce automat la încălcarea prevederilor Legii nr. 359/2004, privind simplificarea formalităților la înregistrarea în Registrul Comerțului a persoanelor fizice, asociațiilor familiale și persoanelor juridice, înregistrarea fiscală a acestora, precum și la autorizarea funcționării persoanelor juridice, a Legii nr. 12/1990, republicată, referitoare la protejarea populației împotriva unor activități de producție, comerț sau prestări de servicii ilicite, precum și a dispozițiilor Ordonanței de Guvern nr. 99/2000, republicată, privind comercializarea produselor și serviciilor de piață.

Mai jos vor fi descrise punctual tipurile de autorizații care pot fi solicitate antreprenorului atunci când societatea este verificată, dacă activitatea este sau nu autorizată pentru a fi desfășurată.

Domeniul pe care trebuie axată atenția este cel alimentar. Pentru autorizarea în domeniul alimentar planurile de afaceri sunt cele care se referă la: prelucrarea fructelor și semințelor prin prăjire, fabricarea altor produse alimentare n.c.a., restaurante, pizzerie, cafeneaua evenimentelor (comerț cu amănuntul al băuturilor, în magazine specializate), brutărie artizanală – pâine cu maia (fabricarea pâinii, fabricarea prăjiturilor și a produselor proaspete de patiserie), precum și tăiței “grădinărești” (fabricarea macaroanelor, cus-cus-ului, tăițeilor și a altor produse făinoase similiare).

A. Autorizația și acordul de funcționare de la Primărie

Persoana va trebui să completeze două cereri. Prima cerere este pentru emiterea avizului de principiu pentru desfășurarea activității de __________ (aici se va menționa după situație, restaurant, brutărie, cafenea etc.) în __________ (se va indica spațiul unde se va desfășura activitatea comercială). A doua cerere este pentru eliberarea autorizației de funcționare.

Actele necesare obținerii avizului de principiu se regăsesc în cuprinsul cererii. Acestea sunt:

– certificatul de atestare fiscală, prin care se atestă faptul că nu există debite restante la bugetul local;

– copie după certificatul de înregistrare eliberat de Oficiul Registrului Comerțului;

– copie după certificatul constatator sau anexa pentru punctul de lucru;

– copie după actul de deținere a spațiului (act de proprietate teren / act de proprietate spațiu + autorizație de construire spațiu, contract de închiriere valabil până pe anul în curs, contract cale de acces, contract de comodat, copie după autorizația de construire referitoare la schimbarea destinației spațiului – după caz).

Înscrisurile depuse în copie vor purta semnătura persoanei și formula “conform cu originalul”, aceasta având obligația de a notifica primăria în cazul vreunei modificări ulterioare.

Dosarul persoanei pentru obținerea autorizației de funcționare va trebui să conțină înscrisurile următoare:

• copie după certificatul de înregistrare eliberat de Oficiul Registrului Comerțului;

• copie după actul de deținere a spațiului (act de proprietate teren / act de proprietate spațiu + autorizație de construire spațiu și schițele anexe cu procesul verbal de recepție, contract de închiriere valabil pentru anul în curs, contract de comodat, contract de acces încehiat cu municipiul respectiv pentru anul în curs, copie după autorizația de construire privind schimbarea destinației spațiului – după caz);

• copie după certificatul constatator (activități CAEN Rev. 2) sau anexa la certificatul de înregistrare pentru punctul de lucru, eliberat în baza Legii 359/2004;

• copie după autorizația sanitară de funcționare / notificarea elibarată de D.S.P. și autorizație sanitară veterinară / document de înregistrare sanitară veterinară și pentru siguranța alimentelor eliberată de DSVSA, după caz;

• cartea funciară a imobilului cu schițele anexe din care să rezulte anul construirii, suprafața, destinația solicitată (spațiul comercial, alimentație publică) și copie după extrasul de carte funciară, actualizat la zi, pentru informare;

• copie după autorizația de securitate la incendiu, dacă este cazul;

• declarația tip conform anexei nr. 2 din Hotărârea nr. 843/1999, privind încadrarea pe tipuri a unităților de alimentație publică neincluse în structurile de primire turistice (pentru unitățile de alimentație publică);

• certificatul de atestare fiscală prin care se atestă faptul că nu există debite restante la bugetul local;

• acordul locatarilor cu viza asociației de proprietari pentru unitățile de alimentație publică aflate la parterul blocurilor de locuințe, excepție făcând spațiul care prin destinația lui a fost spațiu comercial;

• contract prestări servicii cu SC SALUBRIS SA / avizul operatorului de salubritate.

Înscrisurile depuse în copie vor purta semnătura persoanei și formula “conform cu originalul”, aceasta având obligația de a notifica primăria în cazul vreunei modificări ulterioare.

Atenție! Legiuitorul a clasificat unitățile de alimentație publică prin Hotărârea de Guvern nr. 843/1999, referitoare la încadrarea pe tipuri de alimentație publică neincluse în structurile de primire turisitice (pentru unitățile de alimentație publică), act care trebuie citit înainte de a solicita emiterea avizului de principiu și a autorizației de funcționare după cum urmează:

“Unitatea de alimentație publică reprezintă localul public în care se servesc preparate culinare, produse de cofetărie-patiserie, băuturi, caracterizându-se prin aceea că în cadrul lui se îmbină activitatea de pregătire/preparare cu activitatea de comercializare, însoțită de servicii specifice care asigură consumul acestora pe loc.”

Așadar, există o enumerare limitativă care cuprinde următoarele categorii:

Așadar, există o enumerare limitativă care cuprinde următoarele categorii:

1. Restaurant clasic
2. Restaurant specalizat	2.1. Restaurant lacto-vegetarian, dietetic 2.2. Restaurant-zahana 2.3. Restaurant-pensiune
3. Restaurant cu specific
4. Pizzerie
5. Brasserie
6. Berărie
7. Bar	7.1. Bar de zi 7.2. Bar de noapte 7.3. Disco-bar, Video-bar, Discotecă 7.4. Cafe-bar, cafenea 7.5. Bar billiard 7.6. Snack-bar
8. Fast-Food
9. Unități tip pub și bistro
10. Cabaret
11. Unități tip bufet, bodegă, birt, rotiserie	11.1. Bufet 11.2. Bodegă 11.3. Birt 11.4. Rotiserie
12. Unități de tip cofetărie, patiserie	12.1. Cofetăriile și bomboneriile 12.2. Patiserie-plăcintărie 12.3. Simigerie-covrigărie-gogoșerie
13. Restaurante cu caracter social
14. Ceainărie
15. Restaurantele pentru colectivități	15.1. Cantină-restaurant 15.2. Terasă / grădină de vară 15.3. Restaurant cu autoservire (self-service)

În Anexa 1 a actului normativ la care s-a făcut referire, legiuitorul scoate în evidență că pentru acele unități de alimentație publică cu o activitate complexă, care cumulează caracteristici specifice mai multor tipuri, la declararea corectă a tipului unității persoana trebuie să țină cont de activitatea predominantă, aceasta fiind cea care va stabili tipul unității pe care intenționează să o autorizeze.

Articolele 4, 5 și 6 din HG 843/1999 menționează că pentru unitățile nou-înființate, declarația din Anexa 2 a actului normativ, se va depune la primăria locală odată cu depunerea cererii pentru obținerea autorizației de funcționare, iar atunci când vor interveni modificări privind tipul unității independente, în termen de maximum 10 zile persoana va fi obligată să procedeze la întocmirea unei noi declarații, pe care o va depune tot la primăria locală.

Persoana trebuie să ia în considerare faptul că un exemplar al declarației completate și depuse la primăria locală, confirmat de primărie, trebuie păstrat în permanență în spațiul autorizat, pentru a fi prezentat organelor de control abilitate, la solicitarea acestora.

Când se va inaugura localul/unitatea, este necesar să se înscrie vizibil pe firmă tipul unității.

B. Autorizația sanitară

Atunci când se face referire la autorizarea sanitară a unui operator economic, trebuie să știe mai întâi ce este: ”procesul de analiză și investigație sanitară care condiționează, din punct de vedere tehnic și juridic, punerea în funcțiune și desfășurarea activității în obiective de interes public de conformarea la normele de igienă și de sănătate publică”.

Documentul care se eliberează în urma acestui proces de analiză și investigație sanitară poartă denumirea de autorizație sanitară de funcționare și este ”un act tehnic și juridic eliberat în scris de către autoritatea competentă, prin care sunt stabilite condițiile și/sau parametrii de funcționare ai unei activități existente ori de punere în funcțiune a unei activități în obiective de interes public”.

În lista activităților care se autorizează pe baza declarației pe propria răspunere (coduri CAEN), se regăsesc și:

1071 – Fabricarea pâinii; fabricarea prăjiturilor și a produselor proaspete de patiserie;

1072 – Fabricarea biscuiților și pișcoturilor; fabricarea prăjiturilor și a produselor conservate de patiserie;

1089 – Fabricarea altor produse alimentare n.c.a.;

4724 – Comerț cu amănuntul al pâinii, produselor de patiserie și produselor zaharoase, în magazine specializate;

5610 – Restaurante;

5630 – Baruri și alte activități de servire a băuturilor.

Lista cu documentele necesare pentru solicitarea autorizației sanitare de funcționare în baza de clarației pe propria răspundere cuprinde următoarele:

– cererea de autorizare și documentele specifice activității / obiectivului, conform modelului prevăzut în Anexa nr. 3, (ORDIN nr. 1.030 din 20 august 2009, privind aprobarea procedurilor de reglementare sanitară pentru proiectele de amplasare, amenajare, construire și pentru funcționarea obiectivelor ce desfășoară activități cu risc pentru starea de sănătate a populației);

– planul de situație cu încadrarea în zonă;

– schițe cu detalii de structură funcțională și dotări specifice profilului de activitate;

– memoriul tehnic;

– actul de înființare al solicitantului;

– chitanța de plată a tarifului de autorizare / certificare / asistență de sănătate publică.

Trebuie luat în calcul faptul că Direcția de Sănătate Publică de care ține localitatea unde se dorește declararea sediului secundar, poate acorda sprijin la cererea persoanei, prin puncte de vedere, notificări privind parcurgerea procedurii de asistență de specialitate și notificări de Certificare a Conformității cu prevederile legale în vigoare.

”Asistența de specialitate de sănătate publică este procedura administrativ-profesională prin care, la cerere, persoanele fizice sau juridice sunt informate asupra modului de îndeplinire a cerințelor prevederilor legale în vigoare privind igiena și sănătatea publică la amplasarea, amenajarea, construirea și modificarea pentru funcționarea unei unități care desfășoară o activitate cu risc pentru sănătatea populației.”

Este recomandat acest serviciu atunci cand persoana face alegerea obiectivului unde dorește să desfășoare activitatea din domeniul alimentar.

Dacă autoritatea competentă consideră că activitatea persoanei necesită emiterea unei autorizații sanitare de funcționare în baza declarației pe propria răspunere, aceasta se va elibera în termen de 30 de zile, după ce personalul de specialitate desemnat va verifica obiectivul pentru a constata conformitatea cu normele de igienă și sănătate publică și / sau ale reglementări legale.

În situația în care se constată neconformități, în funcție de gravitatea acestora și, totodată, riscul pentru starea de sănătate, se acordă un termen de remediere de maximum 30 de zile și ce se comunică solicitantului, iar la împlinirea termenului de remediere, se va efectua recontrolul, iar orice neconformitate va fi sancționată de această dată conform legislației în vigoare.

C. Autorizația sanitar-veterinară (de la Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor)

Atunci când se face referire la autorizarea sanitară veterinară, terbuie menționată baza legală, în primul rând Ordinul nr. 57/2010, pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind procedura de autorizare sanitară a unităților care produc, precesează, depozitează, transportă și / sau distribuie produse de origine animală, emis de Autoritatea Națională Sanitară Veterinară Și Pentru Siguranța Alimentelor.

Definiția autorizației sanitare veterinare a fost formulată de legiuitor ca fiind ”documentul emis de direcția sanitar-veterinară și pentru siguranța alimentelor județeană (…) care atestă că activitățile din unitățile care produc, procesează, depozitează, transportă și/sau distribuie produse de origine animală, prevăzute în anexa nr. 1, îndeplinesc condițiile sanitare veterinare de funcționare stabilite de legislația veterinară a Uniunii Europene și de cea națională.

Pentru produsele tradiționale, dacă persoana urmărește promovarea acestei laturi, există reglementări speciale precum Ordinul președintelui ANSVSA nr. 34/2008 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare și pentru siguranța alimentelor privind acordarea de derogări unităților care realizează produse alimentare ce prezintă caracterisitice tradiționale de la cerințele menționate în Regulamentul Parlamentului European și al Consiliului nr. 852/2004/CE referitoare la igiena produselor alimentare, precum și de stabilire a procedurii de acordare a derogărilor și de înregistrare sanitară veterinară și pentru siguranța alimentelor unităților în care se realizează produse alimentare ce prezintă caracteristici tradiționale.

Regulamentul 852/2004 – referitor la igiena produselor alimentare – face trimitere la obligațiile operatorului din sectorul alimentar, făcând referire punctual la încăperile în care se prepară, se tratează sau se prelucrează produse alimentare (excepție fac sălile de mese și incintele specificate în capitolul III, dar inclusiv spațiile din mijloacele de transport), la spații adecvate pentru curățarea, dezinfectarea și depozitarea echipamentelor de lucru și instrumentelor, facilitățile necesare pentru spălatul produselor alimenare, precum ș.a., particularitățile apărând în funcție de specificul unității fiecărei persoane.

D. Autorizația de Mediu

”Autorizație de mediu – actul administrativ emis de autoritatea competentă pentru protecția mediului, prin care sunt stabilite condițiile și/sau parametrii de funcționare ai unei activități existente sau ai unei activități noi cu posibil impact semnificativ asupra mediului, obligatoriu la punerea în funcțiune.”

Pentru activitățile de tipul restaurant, cafenele, bar, pizzereie, nu este necesară obținerea autorizației de mediu, dacă se face referire la legislația din domeniu. Legea nr. 137/1995, republicată, privind protecția mediului, menționează lista activităților care sunt supuse procedurii de evaluare a impactului asupra mediului pentru eliberarea acordului și / sau autorizației de mediu.

Lista poate fi completată de către autoritatea centrală pentru protecția mediului cu orice activitate nouă, necunoscută la data întocmirii listei, ceea ce impune operatorului economic obligativitatea de a-și actualiza permanent informațiile referitoare la respectarea legislației din domeniul în care dorește să desfășoare activitatea, cu evidențierea particularităților activității sale.

O problemă foarte importantă de care persoana este obligată să țină cont este cea a colectării uleiurilor uzate. Așadar, colectarea, așa cum a fost denumită de către legiuitor în Hotărârea de Guvern 235/2007, privind gestionarea uleiurilor uzate a fost definită drept: “toate operațiunile prin care uleiurile uzate pot fi transferate de la deținători la operatori economici care efectuează colectarea, valorificarea sau eliminarea acestor uleiuri”.

Statisticile au arătat că uleiurile alimentare uzate reprezintă 12% dintre poluanții prezenți în apă și sol, potrivit unui studiu realizat de către Comisia Europeană. Studiile în domeniul mediului au demonstratat că uleiul comestibil uzat aruncat în sol conduce la degradarea fertilității acestui pentru o perioadă de 5 ani.

Fapt pentru care, legislația din România, în conformitate cu directivele Comisiei Europene, obligă societățile comerciale, dotate cu bucătărie proprie, care prin activitatea lor emit ulei uzat, să încheie un contract de colectare a acestor deșeuri cu o firmă autorizată de Agenția Națională pentru Protecția Mediului.

În situația în care persoana se regăsește în această categorie, aceasta trebuie să aibă în dotare și un separator de grăsimi. Uneori, când restaurantul dispune de parcare proprie, este nevoie și de un separator de hidrocarburi. Tipurile de societăți comerciale ce pot fi considerate generatoare de uleiuri uzate sunt: cafenele, restaurante, pizzerii, catering și, de obicei, orice societate comercială dotată cu bucătărie.

Potrivit dispozițiilor art. 5 din Hotărârea de Guvern nr. 235/2007, privind gestionarea uleiurilor uzate, persoanele au următoarele obligații:

a) să asigure colectarea separată a întregii cantități de uleiuri uzate generate, potrivit prevederilor anexei nr. 1 (H.G. 235/2007), și să stocheze corespunzător până la predare;

b) să asigure valorificarea întregii cantități de uleiuri uzate sau să elimine acele uleiuri care nu mai pot fi valorificate prin mijloace proprii, dacă acest lucru este posibil și dacă persoana este autorizată în acest sens, sau să predea uleiurile uzate operatorilor economici autorizați să desfășoare activități de colectare, valorificare și / sau de eliminare;

c) să livreze uleiurile uzate însoțite de declarații pe propria răspunerea, conform modelului prevăzut în anexa nr. 2 (H.G. 235/2007), operatorilor economici autorizați să desfășoare activități de colectare, valorificare și / sau eliminare a uleiurilor uzate;

d) să păstreze evidența privind uleiul proaspăt consumat, precum și calitatea, cantitatea, localizarea, poveniența și înregistrarea stocării și predării uleiurilor uzate, potrivit prevederilor lit. b);

e) să raporteze semestrial și la solicitarea specială a autorităților publice teritoriale pentru protecția mediului competente informațiile prevăzute la lit d).

O altă problemă de mediu este modalitatea de gestionare a ambalajelor și a deșeurilor de amabalaje și trebuie menționată astfel prevederea legală, respectiv Legea nr. 249/2015, privind modalitatea de gestionare a ambalajelor și a deșeurilor de amabalaje, unde sunt definite enumerativ ambalajele, persoana având posibilitatea de a verifica dacă se numără printre operatorii economici care folosesc aceste ambalaje, cum anume le gestionează și modul în care acestea, ca deșeuri, sunt colectate de către operatorii economici specializați.

Sunt amabalaje: cutiile pentru dulciuiri; foliile care învelesc carcasele de compact discuri; șervețele dantelate pentru prăjituri, vândute împreună cu prăjiturile; pungile în care se expediază cataloage și reviste; rolele, tuburile și cilindrii în jurul cărora este înfășurat un material flexibil, cum ar fi folia de plastic, folia de aluminiu, hârtie, cu excepția rolelor, tuburilor și cilindrilor destinați a fi părți ale unor echipamente de producție și care nu se utilizează cu scopul de a prezenta un produs ca unitate de vânzare; capsule pentru băuturi (de exemplu: cafea, lapte, cacao), care rămân goale după utilizare.

Totodată, constituie ambalaje, dacă au fost concepute pentru a fi umplute la punctul de vânzare: pungile din plastic sau din hârtie; folia alimentară aderentă; pungile pentru sandviciuri; farfuriile și paharele de unică folosință; folia de aluminiu.

Un alt aspect pe care persoana trebuie să îl ia în considerare este zgomotul, acesta fiind de altfel una dintre cauzele pentru care au fost sancționați agenții economici. Fiecare agent economic care prestează servicii, mai ales proprietarii de restaurante, baruri, discoteci, cafenele, pizzerii, are obligația să respecte nivelul maxim admis reglementat prin Hotărârea de Guvern nr. 321/ 2005 privind evaluarea și gestionarea zgomotului ambiant.

Dacă se face referire la limitele maxime de zgomot admisibil, acestea diferă în funcție de utilitatea funcțională a ambientului, astfel că nivelul de zgomot exterior se măsoară la 3 m de peretele exterior și trebuie să fie mai mic sau egal cu 50 dB în funcție de destinația obiectivului unde există sursa de zgomot.

Ziua, în interior, limita maximă admisă este de 35 dB, iar în exterior limita maximă admisă este de 50 dB. Există prevederi care reglementează limitele maxime pe timpul nopții acestea fiind reduse cu 10 dB față de valorile maxime admise pe timpul zilei, în interior sau în exterior.

Sunt permiși maximum 40 de dB în exterior și maximum 25 dB în interior pentru zgomotele care provind din alte surse, precum cinematografe în aer liber, spații de joacă pentru copii, cafenele etc., dar nu este admisă depășirea valorii de 50 dB. Pentru a preveni sau reduce impactul asupra mediului, este recomandat ca persoana să țină cont și de acest aspect atunci când demarează activitatea în domeniul alimentar.

E. Autorizația de securitate la incendiu

Este mult mai ușor să se facă o listă a categoriilor de construcții și amenajări pentru care nu se emit autorizații de securitate la incendiu și pentru care nu este necesară solicitarea existenței autorizației atunci când se vorbește despre obligativitatea autorizațiilor de securitate la incendiu, document emis de către Inspectoratul pentru Situații de Urgență în condițiile art. 30 din Legea nr. 307/2006, cu modificările și completările ulterioare, pentru categoriile de construcții și amenajări prevăzute la art. 1 din Hotărârea de Guvern nr. 1739/2006, modificată și completată cu Hotărârea de Guvern nr. 19/2014.

Așadar, pentru următoarele situații nu se emit autorizații de securitate la incendiu:

– Categoriile de construcții și amenajări care nu se încadrează la art. 1 din Hotărârea de Guvern nr. 1739/2006, modificată și completată cu Hotărârea de Guvern nr. 19/2014, astfel:

– pentru clădiri sau spații amenajate în clădiri, având destinația de alimentație publică, cu aria desfășurată mai mică de 200 mp;

– pentru clădiri sau spații amenajate în clădiri cu funcțiuni mixte, având destinația de comerț, producție sau depozitare cu aria desfășurată mai mică de 400 mp;

– pentru spații cu destinația de comerț, amenajate în clădiri de locuit colective cu aria desfășurată mai mică de 50 mp;

– clădiri și amenajări sportive, cu capacitatea mai mică cu 200 de locuri pe scaune în interior ori mai mică cu 2500 de locuri pe scaune în aer liber;

– clădiri sau spații amenajate în clădire, având destinația de îngrijire a sănătății (dispensare, policlinici) cu suprafața desfășurată mai mică de 400 mp;

– construcții pentru structuri de primire turistică cu mai puțin de 3 camere sau mai puțin 6 locuri pentru cazare;

– clădiri cu destinația de tip centru de agrement, cu aria desfășurată mai mică cu 600 mp;

– clădiri sau spații amenajate în clădire având destinația de birouri, financiar-bancară, de asigurare și burse cu aria desfășurată mai mică cu 600 mp;

– construcții sau amenajări temporare pentru spectacole sau întruniri, cu capacitatea mai mică cu 200 de locuri pe scaune ori având destinația comercială cu aria desfășurată mai mică de 2500 mp;

– clădiri sau spații amenajate în clădiri având destinația pentru cultură cu aria desfășurată mai mică de 600 mp;

– clădiri sau spații amenajate în clădiri, destinate parcării și/sau întreținerii și reparării a mai puțin de 10 autoturisme;

– construcții și amenajări agrozootehnice cu aria construită mai mică cu 600 mp.

De asemenea, nu se emit autorizațiile de securitate la incendiu nici pentru clădirile sau spațiile amenajate în clădiri, indiferent de destinație și suprafață, dacă nu au fost efectuate lucrări de schimbare de destinație, modificări, extinderi etc. după anul 1992, când nu era obligatorie obținerea autorizației de securitate la incendiu.

Nu se impune autorizarea acestor spații pentru că nu se incadrează în prevederile art. 30 din Legea nr. 307/2006, cu modificările și completările ulterioare, cum sunt de exemplu spațiile comerciale la parterul blocurilor de locuit colective realizate înainte de anul 1992 și care nu au suferit lucrări de modernizări, modificări, extinderi, supraetajări în perioada 1992-2015.

Hotărârea de Guvern nr. 571/ 2016, referitoare la aprobarea categoriilor de construcții și amenajări care se supun avizării și / sau autorizării privind securitatea la incendiu, în anexele 1 și 2, face referire la categoriile de construcții și amenajări care se supun avizării și autorizării privind securitatea la incendiu.

F. Autorizație de funcționare de la Inspecția Muncii pentru respectarea disciplinei în muncă

Autorizarea funcționării din punctul de vedere al securității și sănătății în muncă, conform Hotărârii de Guvern nr. 1.425/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii securității și sănătății în muncă nr. 319/2006, va respecta dispozițiile din art. 6, și anume obligația de a depune la inspectoratul teritorial de muncă pe raza căruia își desfășoară activitatea angajatorul, o cerere completată în două exemplare semnate în original de către angajator, conform anexei nr. 1 la actul normativ, însoțită de următoarele acte:

a) declarația pe propria răspundere, din care să rezulte că pentru activitățile declarate sunt îndeplinite condițiile de funcționare prevăzute de legislația specifică în domeniul securității și sănătății în muncă;

b) copii de pe actele de înființare.