În momentul în care demarează o afacere, românul are două variante: să declare firma plătitoare de TVA sau neplătitoare de TVA. Această decizie trebuie luată ținându-se cont de mai multe reguli, care vizează în special activitatea sau specificul firmei respective.

Ce trebuie știut înainte ca firma să devină plătitoare de TVA

Înainte de a lua decizia de a fi sau nu plătitor de TVA, se va ține cont de următoarele aspecte:

• firmele a căror cifră de afaceri este realizată în mare parte de clienți care sunt plătitori de TVA ar trebui să ia în calcul această variantă;

• dacă majoritatea furnizorilor sunt plătitori de TVA și firma va trebui să fie la fel;

• dacă firma are în vedere să importe/exporte produse și servicii către firme cu sedii în Uniunea Europeană are nevoie să fie plătitoare de TVA.

• dacă firma are achiziții mari la debutul activității, este indicat să se aleagă varianta plătitorului de TVA, iar plata TVA-ului să se facă după ce TVA-ul colectat îl va depăși pe cel plătit.

Poate o firmă să-și schimbe opțiunea?

După cum s-a văzut, în momentul înființării, fondatorul/ii firmei pot opta pentru una dintre cele două variante: plătitor sau neplătitor de TVA. Pe lângă această variantă, o firmă mai poate deveni plătitoare de TVA în alte două moduri: automat, dacă depășește plafonul de 300.000 de lei facturați într-un an fiscal și opțional, la dorința administratorilor. Schimbarea opțiunii, din neplătitor în plătitor de TVA, se poate face oricând în timpul anului.

Care sunt procedurile

În situația în care firma a depășit plafonul de 300.000 de lei cifra de afaceri, are obligația să declare acest lucru la ANAF, în vederea obținerii unui certificat de înregistrare în scopuri de TVA. Astfel, dacă în luna L a fost depășită această limită maximă, în termen de 10 zile începând cu luna următoare (L+1), se vor depune la ANAF următoarele documente:

• declarația 010 (completată);

• balanța analitică de la început de an și până în momentul depășirii plafonului;

• certificatul de înregistrare la Registrul Comerțului (copie);

• cartea de identitate a administratorului sau asociatului (copie);

• contract prestări servicii contabile (copie) – dacă există un contract cu o firmă de contabilitate;

• declarație pe propria răspundere cum că firma desfășoară sau nu desfășoară activități la sediul social, la cele secundare sau în afara lor;

Dacă nu este depus în termen formularul 010, se aplică amenzi între 1.000 și 5.000 de lei, pentru contribuabilii mijlocii și mari și de la 500 la 1.000 de lei pentru persoanele fizice si contribuabilii mici.

În cazul în care firma depășește plafonul și nu solicită sau întârzie înregistrarea la ANAF, organele fiscale pot lua următoarele măsuri:

• impun o taxă de plată – care constă în diferența dintre taxa pe care persoana impozabilă ar fi trebuit să o colecteze și cea pe care ar fi avut dreptul să o deducă, din momentul în care ar fi trebuit făcută solicitarea în termenul legal, dacă taxa colectată are o valoare mai mare decât cea deductibilă;

• suma negativă a taxei – diferenta dintre taxa pe care avea dreptul să o deducă și taxa pe care avea dreptul să o colecteze, dacă s-ar fi înregistrat în termenul legal.

Conform regulilor impuse de legislația în vigoare, înregistrarea în scopuri de TVA se efectuează în prima zi a lunii care urmează celei în care entitatea solicită înregistrarea. Mai exact, dacă plafonul a fost depășit la 10 octombrie 2021, va fi depus formularul 010 până la 11 noiembrie, urmând ca înregistrarea în scop de TVA să se facă începând cu 1 decembrie 2021.

Până când se va emite CIF-ul cu mențiunea datei la care firma devine plătitoare de TVA, facturile emise vor fi fără TVA, chiar dacă plafonul a fost depășit. Începând cu data înscrisă pe CIF însă, toate facturile vor fi emise cu TVA. În acest mod va începe colectarea TVA-ului din facturile emise si va fi dedus cel din facturile primite de la parteneri, aceste operațiuni fiind evidențiate și în jurnalele de vânzări și cumpărări.

Ce trebuie făcut după ce firma devine plătitoare de TVA

Anunțarea partenerilor: furnizori sau clienți – Primul pas după ce firma devine plătitoare de TVA este acela de a-și anunța partenerii despre această schimbare, pentru ca aceștia să-și actualizeze datele despre firmă.

RO pe factură – Toate facturile de vânzare se vor emite cu TVA, ceea ce înseamnă că la datele societății se va adăuga RO în fața CUI-ului.

Casă de marcat adaptată– În cazul în care se utilizează casa de marcat, vor trebui făcute setările necesare pentru ca pe bonul fiscal să fie vizibil și TVA-ul aferent vânzării.

TVA lunar sau trimestrial – contabilul va calcula TVA-ul de plată sau de recuperat în funcție de opțiunea din vectorul fiscal, astfel:

• TVA de plată – dacă TVA-ul colectat îl depășește pe cel deductibil – de aici rezultă TVA de plată către bugetul de stat;

• TVA de recuperat – dacă TVA-ul colectat este mai mic decât cel deductibil, diferența reprezintă TVA-ul de primit de la bugetul de stat.

TVA-ul va trebui declarat lunar sau trimestrial în decontul de TVA – Declarația 300.

Depunerea declarațiilor – Începând cu luna în care firma devine plătitoare de TVA, va trebui să depună aceste declarații:

• Declarația 300 – Decont de taxă pe valoarea adăugată;

• Declarația 390 – Declarația recapitulativă în privința livrărilor, achizițiilor sau prestărilor intracomunitare. Aceasta se depune strict pentru acele luni în care există astfel de tranzacții;

• Declarația 394 – Declarație informativă privind livrările/prestările și achizițiile efectuate în România;

Plata TVA la încasare – constă în faptul că plata și deducerea TVA se amână până la data la care se încasează de la clienți și furnizori. Acest sistem avantajează societățile care încasează contravaloarea facturilor pe care le emit către clienți la termene mari sau medii. În aplicarea sistemului trebuie să se țină cont că în perioada în care sunt încasați clienții să se facă și plățile către furnizori, astfel încât să poată fi dedus TVA-ul din facturile emise de ei. Sunt afectate de plata TVA la încasare și firmele care nu optează pentru ea, dar au furnizori care îl aplică.

Potrivit art. 282, alin. 3 din Codul Fiscal, pentru plata TVA la încasare pot opta persoanele impozabile cu sediul activității economice pe teritoriul României, care sunt înregistrate în scopuri de TVA și cu o cifră de afaceri care nu a depășit în anul anterior plafonul de 2.250.000 lei și care optează pentru acest sistem.

Conform alin 4 din același document, sunt neeligibile pentru aplicarea sistemului următoarele categorii:

• persoanele impozabile care nu-și desfășoară activitatea în România;

• persoanele impozabile dintr-un grup fiscal unic;

• persoanele impozabile care au depășit plafonul de 2.250.000 lei în anul precedent;

• persoanele impozabile care se înregistrează pentru TVA în cursul anului și care au depășit plafonul de 2.250.000 lei în anul în curs sau în cel precedent, calculat în raport cu operațiunile realizate în intervalul în care a avut un cod valabil de TVA.

În cazul în care aplică sistemul de TVA la încasare, societatea trebuie să depună declarația 097 – Notificare privind aplicarea sistemului TVA la încasare, prin care este înscrisă în Registrul persoanelor care aplică la acest sistem.

Termenele de depunere variază astfel:

• 25 ianuarie, în fiecare an, pentru intrarea în sistem;

• societățile care devin plătitoare de TVA în timpul anului pot alege să intre în acest sistem odată cu depunerea declarației 010;

• între 1 și 25 ale lunii, pentru cele care nu au depășit plafonul, dar care renunța la aplicarea sistemului. Ieșirea din sistemul TVA la încasare este data de 1 a perioadei fiscale care urmează celei în care s-a depus notificarea.

Ca o concluzie, după ce devine plătitoare de TVA, firma trece prin câteva proceduri și schimbări, precum: înregistrarea la ANAF, notificarea colaboratorilor, calcularea TVA-ului de plată sau de recuperat, operațiuni care se fac neapărat de către sau în colaborare cu un contabil.