Punctul de lucru sau sediul secundar este un spațiu în care o firmă își desfășoară activitatea. Acesta, la fel ca și sediul social, trebuie înregistrat, pentru ca societatea să-l poată utiliza. Procedura de deschidere a unui punct de lucru include înregistrarea și autorizarea lui la Registrul Comerțului și la ANAF, pentru care este nevoie de un dosar cu mai multe acte.
Punctul de lucru poate fi înființat atunci când se înființează societatea sau când activitatea impune înființarea unui sediu secundar.
Înregistrarea punctului de lucru la Registrul Comerțului
Potrivit informațiilor de pe site-ul ONRC, documentele care sunt necesare pentru deschiderea unui sediu secundar sunt:
-
actele de identitate ale asociaților;
-
Act Constitutiv al societății – original;
-
cerere de înregistrare – formularul se găsește la Registrul Comerțului – tipizat;
-
Declarație pe propria răspundere cu privire la desfășurarea activităților la sediul social sau la terți – formularul se găsește la Registrul Comerțului – tipizat și trebuie să rezulte că: persoana juridică nu desfășoară la punctul de lucru activitățile declarate, pentru o perioadă de maximum 3 ani (Model 3) sau că persoana juridică îndeplinește acele condiții de funcționare care sunt prevăzute în domeniile: sanitar, sanitar-veterinar, protecția muncii și protecția mediului, pentru toate activitățile precizate în declarație (model 3);
-
Hotărârea Adunării Generale a Asociaților sau Decizia Asociatului Unic, după caz;
-
Act care atestă dreptul de folosință asupra imobilului destinat a fi punctul de lucru al SRL-ului – poate fi contract de comodat sau de închiriere – în original;
-
Copie după actul care atestă dreptul de proprietate asupra imobilului destinat a fi punct de lucru pentru SRL – contract de cumpărare sau contract de donație.
Procedura poate fi parcursă și apelând la serviciile unui avocat specializat. În acest scop, avocatului i se vor prezenta următoarele documente, urmând ca el să se preocupe de tot procesul de înregistrare:
-
Act Constitutiv – în format word;
-
actul din care reiese dreptul de folosință asupra imobilului destinat punctului de lucru – contract de închiriere sau de comodat (copie);
-
CUI-ul societății.
În acest caz, costurile sunt legate strict de onorariul avocatului.
Înscrierea la ANAF
După înregistrarea la Registrul Comerțului urmează etapa în care sediul secundar este înscris la ANAF. În termen de 30 de zile de când se primesc documentele de la ONRC, contribuabilul va trebui să înregistreze punctul de lucru la ANAF, iar Codul de Procedură Fiscală precizează că termenul este același indiferent dacă sediul secundar este deschis în România sau în străinătate.
Sunt două situații în care are loc înregistrarea sediul secundar al unei societăți la ANAF:
-
Atunci când societatea are maximum 5 angajați la punctul de lucru care a fost deschis – în acest caz este nevoie de următoarele documente:
-
Declarație privind sediul secundar – Formular 061;
-
Certificat de Înregistrare Fiscală a societății de care aparține filiala sau sediul secundar – copie;
-
Certificat Constatator cu înființarea sediului social la Registrul Comerțului;
-
Rezoluția de la Registrul Comerțului;
-
dovada spațiului pentru sediul secundar declarat;
-
declarație pe propria răspundere cum că societatea are maximum 5 salariați începând cu data de……..
-
Atunci când societatea are 5 sau mai mulți angajați la punctul de lucru deschis – în acest caz este nevoie de următoarele acte:
-
Declarație de înregistrare sau Declarație de mențiuni pentru sediile secundare – Formularul 060;
-
certificat de înregistrare fiscală a persoanei juridice căreia îi aparține sediul secundar sau filiala – copie;
-
certificat constatator cu înființarea sediului social la Registrul Comerțului;
-
Rezoluția de la Registrul Comerțului;
-
dovada spațiului pentru sediul secundar declarat;
-
declarație de propria răspundere cum că societatea are 5 salariați din data de……. cu data angajării celui de-al cincilea salariat, dacă este cazul.
Toate societățile cu mai mult de 5 angajați la punctul de lucru înființat primesc de la ANAF un cod de identificare fiscală, după ce se depune documentația de mai sus. Acest cod se va folosi pentru declararea impozitului pe veniturile salariale în Declarația 112, pentru angajații care își desfășoară activitatea la punctul de lucru înregistrat.
Care sunt temeiurile legislative pentru deschiderea punctelor de lucru
Înființarea unui punct de lucru de către o societate din România este reglementat prin legislația în domeniul dreptului comercial și prin cea a dreptului fiscal, care prevede toate situațiile în care firma are obligația de a-și înregistra înființarea punctului de lucru, dar și care este termenul în care trebuie să se execute această obligație.
Conform Legii nr. 31/1990, punctele de lucru sunt dezmembrăminte fără personalitate juridică, ce aparțin societăților și se menționează doar la înmatricularea societății în registrul comerțului. Tot în această lege se mai precizează că punctele de lucru sunt considerate sedii secundare și nu pot fi înființate sub denumirea de filială.
În Codul de Procedură Fiscală, comerciantul sau contribuabilul are obligația de a declara înființarea unui sediu/ unor sedii secundar/e către organul fiscal în 30 de zile. Este numit „sediu secundar” locul în care contribuabilul își desfășoară activitatea, fie parțial, fie integral. Cum este și normal, societatea este obligată să dețină un titlu asupra spațiului punctului de lucru în care își desfășoară activitatea în acord cu obiectul său de activitate.
Și Legea nr. 273/2006, privind finanțele publice locale reglementează că fiecare operator economic care are activități în alt loc decât la sediul social și are cel puțin 5 persoane angajate este obligat să solicite înregistrarea fiscală a respectivului spațiu la organul fiscal de care aparține. În privința punctelor de lucru cu mai puțin de 5 angajați, legea impune ca impozitul pe venitul salarial și pe contribuții să se declare și să se plătească de către societatea-mamă.
