Până la finalul acestui an, directiva europeană whistleblowing va fi transpusă și în legislația din România. Această directivă a fost aprobată de Uniunea Europeană în urmă cu doi ani și presupune introducerea unor noi reguli ce vizează protejarea avertizorilor de integritate, pe care companiile vor trebui să le respecte.
Whistleblower – persoana care divulgă informații despre practici ilegale
Un whistleblower sau un avertizor de integritate este o persoană care informează publicul sau autoritățile cu privire la practicile imorale, incorecte sau ilegale din cadrul unei firme ori organizații publice sau private. Printre faptele infracționale despre care un avertizor de integritate poate să ofere informații se numără încălcarea legii, a regulamentului firmei, tentative de fraudă sau corupție.
Informațiile trebuie transmise prin intermediul unor sisteme de whistleblowing și să nu aibă legătură cu un confict interpersonal între avertizor și alt salariat. Un exemplu relevant de whistleblowing îl constituie situația care a atras recent un val de critici asupra rețelei de socializare Facebook, când o fostă angajată a companiei a făcut dezvăluiri neașteptate din interior, la scurtă vreme înainte ca CEO-ul Facebook, Mark Zuckerberg, să anunțe schimbarea numelui companiei-mamă, care a devenit Meta.
Fosta angajată, Frances Haugen, a oferit informații despre practici nocive din interiorul companiei, cum ar fi promovarea violenței și a dezinformării și a prezentat o mulțime de documente care să-i susțină afirmațiile, inclusiv în fața Parlamentului European.
Directiva europeană va fi implementată și în România
Ministerul Justiției a lansat în dezbatere publică „Legea privind protecția avertizorilor de interes public”. Executivul ar urma să facă modificări și să actualizeze proiectul, după care va fi trimis către Parlament pentru aprobare. Acesta ar trebui să intre în vigoare până la finalul anului în curs.
Într-o perioadă relativ scurtă, companiile vor trebui să se adapteze unor noi modificări și să respecte reguli cu privire la modelele de intervenție și comunicare. Înainte de toate, organizațiile trebuie să informeze în mod clar și transparent care sunt canalele prin care avertizorii de integritate vor putea să transmită faptele infracționale și cel mai important, companiile vor trebui să prioritizeze siguranța whistleblowerilor.
Adrian Șandru, avocat specializat în white collar crimes, sfătuiește companiile vizate de introducerea noii directive să ceară asistență din partea departamentului juridic intern sau de la un consultant juridic extern, astfel încât să nu se confrunte cu riscuri atunci când se vor aplica noile modificări în legislație.
Nicolae Bîrlă, specialist antifraudă în cadrul SPIA, subliniază că măsurile de protecție a whistleblowerilor – persoanele care informează cu privire la neregulule săvârșite în interiorul unei organizații – au rolul de a crește confidențialitatea asupra identității avertizorilor de integritate.
Companiile din România vor trebui să adopte o serie de măsuri
Companiile din România trebuie să instituie un canal de transmitere a raportărilor, astfel încât să fie protejate identitățile avertizorului și a părților menționate. De asemenea, companiile vor avea obligația să confirme primirea informațiilor, având la dispoziție un termen de 7 zile lucrătoare. Nu în ultimul rând, companiile au obligația de a desemna o persoană, un departament sau un terț care să se ocupe de primirea, înregistrarea și examinarea raportărilor, precum și de soluționarea acestora.
Dat fiind termenul destul de scurt pentru implementare, este posibil ca multe companii să nu fie pregătite să adopte măsurile prevăzute de directiva europeană. Adrian Șandru consideră că întârzierea Ministerului Justiției în actualizarea și finalizarea draftului pe tema whistleblowing-ului va cauza un impact negativ în procesul de implementare al directivei în companiile din România.
Sunt vizate companiile din sistemul public și privat
Noua directivă vizează atât companiile din sistemul public, cât și pe cele din sistemul privat. Se vor supune directivei inclusiv persoanele juridice de drept privat care au cel puțin 50 de angajați, regiile autonome de interes național sau local, societățile la care statul sau o autoritate publică locală este acționară, companiile și societățile naționale.
Adrian Șandru atrage atenția asupra faptului că angajații trebuie instruiți în ceea ce privește modul de transmitere al informațiilor și frecvența raportărilor. Prin creșterea nivelului de conștientizare, angajații vor înțelege mai bine rolul pe care îl au în sesizarea și combaterea unor fapte infracționale. Rămâne de văzut modul în care companiile din România vor pune în aplicare noile reguli în următoarea perioadă.
