Gestionarea stocurilor este o activitate complexă, influențată de mai mulți factori: specificul activității, reglementările legale, produsele și gradul de perisabilitate al acestora, modul de comercializare. Pentru managementul stocurilor, agenții economici trebuie să cunoască îndeaproape detalii cu privire la aspectele fiscale, precum regulile și restricțiile referitoare la deductibilitatea cheltuielilor. Pe lângă acestea, agenții economici trebuie să ia în calcul și noutățile aduse de raportarea SAF-T.
În situațiile în care bunurile se degradează, expiră sau se distrug înainte de vânzare, în contextul economic curent – și totodată în contextul pandemic – regulile fiscale care se aplică din perspectiva deductibilității cheltuielilor sunt diferite.
Identificarea naturii pierderilor
În primă fază, trebuie identificată natura pierderilor. Sunt considerate perisabilități pierderile survenite în urma proceselor naturale, cum ar fi uscarea sau fermentarea. Nu toate bunurile degradate calitativ se încadrează în limitele acestei categorii. Precis, nu pot fi considerate perisabilități pierderile care au la bază erori umane. În această situație, agenții economici trebuie să susțină deductibilitatea pierderilor prin mijloace proprii sau prin predarea produselor respective către unități specializate.
În cazul lipsurilor din inventar care nu se încadrează în categoriile amintite – pierderi cauzate de procese naturale și pierderi cauzate de erori umane – este necesară analiza stocului astfel încât să se determine dacă acestea erau asigurate sau costurile în urma acestor pierderi pot fi puse pe seama unei terțe părți. Altfel, compania va înregistra un cost suplimentar, deoarece astfel de pierderi sunt, de regulă, nedeductibile.
Obligațiile documentare joacă un rol important pentru producători, ținând cont că fabricarea bunului și norma tehnologică sunt două chestiuni diferite.
Prin prisma modulului dedicat stocurilor din raportarea SAF-T, autoritățile vor putea solicita de la 1 ianuarie 2022 informațiile menționate anterior și mișcarea stocului. Raportarea se va face la solicitarea autorităților, și nu periodic. Acest lucru se aplică în primă instanță pentru marii contribuabili, după care și pentru ceilalți. Volumul de informații pe care autoritățile le pot solicita este destul de consistent, ceea ce poate pune probleme contribuabililor.
Conținutul modulului dedicat stocurilor din raportarea SAF-T
La solicitarea autorității competente – ANAF – contribuabilii vor trebui să trimită în format electronic un raport cu privire la stocuri, ce conține date despre tipul și codul produselor, locul de depozitare a mărfurilor, proprietarul produselor, prețul, cantitatea și valoarea acestora. Cât despre mișcarea stocurilor, vor fi solicitate informații mai detaliate, precum intrări/ieșiri și natura acestora. Această procedură este nouă, dat fiind că înainte stocurile și informațiile despre acestea erau verificate în cadrul controalelor, de către inspectori fiscali.
Raportările SAF-T permit autorităților să coreleze mai rapid informațiile și să realizeze o verificare a riscului cu privire la deductibilitatea unor pierderi. De aceea, companiile trebuie să acorde o importanță majoră documentației, gestionării adecvate a stocurilor și nu în ultimul rând, transmiterii informațiilor solicitate către autorități.
