
Ministerul Finanțelor și ANAF au pregătit o reglementare prin care să reducă riscul ca tranzacţiile în mediul online să nu fie declarate. Prin proiectul de ordonanţă se urmăreşte modificarea Codul de procedură fiscală, în ideea în care comercianţii online să fie obligaţi să furnizeze anumite „informații care vor fi stabilite prin ordin al președintelui ANAF”.
Prin urmare, art. 59 din Legea nr. 207/2015 va fi schimbat, urmând să stipuleze următoarele:
„Furnizarea periodică de informații
(1) Contribuabilul/Plătitorul este obligat să furnizeze periodic organului fiscal central informații referitoare la activitatea desfășurată.
(2) Contribuabilul/plătitorul care oferă mijloacele necesare pentru facilitarea tranzacțiilor comerciale online (piața online, platformă, portal sau alte mijloace necesare) este obligat să furnizeze periodic organului fiscal central, informații referitoare la tranzacțiile desfășurate prin intermediul acestora.
(3) Furnizarea informațiilor prevăzute la alin. (1) și alin. (2) se face prin completarea unei declarații pe propria răspundere.
(4) Natura informațiilor, periodicitatea, precum și modelul declarațiilor se aprobă prin ordin al președintelui A.N.A.F.”
Proiectul de ordonanţă are ca punct de plecare faptul că se suspectează că o parte dintre comercianții online nu declara veniturile pe care le obţin sau le declara doar parţial. Fiind vorba despre un sector care poate să genereze venituri substanţiale la stat, Ministerul de Finanţe îl consideră o provocare, inclusiv prin faptul că „un risc major este acela de neînregistrare în scopuri fiscale a celor care desfășoară acest tip de activitate, îngreunând în mod considerabil identificarea persoanei impozabile și a sursei generatoare de venituri de către administrația fiscală”.
Principalele riscuri pe care autorităţile romane fiscale le asociază comerţului electronic
- nedeclararea veniturilor – mulţi comercianţi online nefiind înregistrați fiscal ca plătitori de taxe și impozite;
- anonimitatea este la îndemâna celor care nu vor să plătească dările la stat, prin construirea unui site sau prin utilizarea unui cont pe o platformă de vânzări, fără a furniza informații despre ei;
- imposibilitatea determinării jurisdicției fiscale, prin faptul ca un site deși este înregistrat într-o țară, poate să fie găzduit pe un site in altă țară sau în cloud.